Notar public

Punctul de vedere al Parchetului de pe langa ICCJ ref. proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice

08 Feb 2010

Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, a trimis CSM punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ref. proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice pentru a fi avut in vedere la discutia Plenului de joi, 4 februarie 2010.

Laura Codruta Kovesi a participat joi, 4 februarie 2010, la sedinta de bilant a Parchetului de pe langa Tribunalul Mehedinti.

Textul integral al punctului de vedere al Parchetului de pe langa ICCJ:

“Doamnei,

Judecător FLORICA BEJINARU

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii

Stimată doamnă preşedinte,

Avem onoarea să vă comunicăm următoarele observaţii şi propuneri referitoare la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice:

1. În articolul 51 se enumeră categoriile de pensii ce se acordă în sistemul public, fără să se prevadă şi pensia de serviciu.

Apreciem, că se impune menţinerea pensiei de serviciu pentru judecători şi procurori, aşa cum este reglementată în prezent de legea specială, împrejurare justificată de statutul acestei categorii profesionale, statut recunoscut şi reglementat similar în ţările europene (Marea Britanie, Luxembourg, Cipru, Elveţia, Italia, Ungaria, Portugalia, Slovenia).

Statutul diferit al magistraţilor este determinat de importanţa socială a acestei categorii profesionale, de specificul activităţii – judecătorii şi procurorii având un rol esenţial în apărarea drepturilor omului, a ordinii publice şi a valorilor statului de drept, riscul pe care îl implică exercitarea profesiei asupra sănătăţii şi nu în ultimul rând, de incompatibilităţile şi interdicţiile pe care le presupune această profesie, legiuitorul interzicând exercitarea unor activităţi producătoare de venituri, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Aşadar, având în vedere că dispoziţiile constituţionale şi ale legilor speciale impun judecătorilor şi procurorilor obligaţii şi interdicţii severe, iar exercitarea profesiei atrage riscuri sporite, se justifică în mod obiectiv o diferenţiere a regimului juridic de pensionare faţă de alţi asiguraţi care nu sunt supuşi aceloraşi exigenţe, restricţii şi riscuri, chiar în cadrul unei legi unice a pensiilor.

Printre condiţiile speciale de pensionare pe care le implică acest regim juridic diferenţiat, apreciem că trebuie să se regăsească şi aceea care să permită pensionarea unui magistrat cu o anumită vechime în funcţia de judecător sau procuror, chiar dacă acesta nu a împlinit vârsta standard de pensionare şi nici nu a atins stagiul complet de cotizare, condiţie pe care o prevede în prezent legea specială şi care este justificată de riscurile pe care le implică exercitarea acestei profesii asupra sănătăţii.

De asemenea, este de menţionat că principalul argument al menţinerii sistemelor de pensii speciale se referă la legalitatea existenţei diferenţelor dintre anumite categorii de asiguraţi sub aspectul regimului juridic de pensionare.

În acest sens se au în vedere următoarele dispoziţii :

-Directiva nr. 86/378/CCE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în schemele ocupaţionale de securitate socială, modificate de Directiva nr. 96/97/CE, care stabileşte pilonul al II-lea şi priveşte schemele ocupaţionale (profesionale), reglementate prin legi speciale aplicabile militarilor, poliţiştilor, magistraţilor, etc.

- Dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” ce se coroborează cu cele ale articolului 249 din Tratatul de constituire a Comunităţilor europene conform cărora statele sunt obligate să aducă la îndeplinire prevederile tuturor directivelor europene.

- Dispoziţiile art. 6 pct. 4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor stabilesc că „statutul garantează judecătorului care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcţiei, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărui nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de cel al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională”.

- Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor a stabilit, printre măsurile care să întărească independenţa magistratului şi aceea că statul este obligat să vegheze ca remuneraţia judecătorilor să fie pe măsura profesiei lor şi a responsabilităţilor pe care şi le asumă.

- Decizia nr. 20/2000 a Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 198 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, articol care abroga dispoziţiile referitoare la pensia de serviciu a magistraţilor din Legea nr. 92/1992, republicată, în care Curtea reţine că instituirea pensiei de serviciu pentru magistraţi nu reprezintă un privilegiu ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună judecătorii şi procurorii.

- Decizia nr. 1007/2008 a Curţii Constituţionale prin care se reţine faptul că principiul egalităţii de tratament nu presupune omogenitate, astfel că, în funcţie de situaţiile avute în vedere, legiuitorul poate să instituie reglementări separate, vizând sistemele de pensii europene.

- Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare, precum şi că acest principiu nu este sinonim cu uniformitatea şi că pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferenţe.

-Carta Socială Europeană, revizuită şi ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, stabileşte că „o diferenţă de tratament pe motiv obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie”.

Ca urmare, existenţa unor sisteme de pensii speciale aplicabile unor categorii sociale diferite, este nu numai legală, dar şi în deplină concordanţă cu prevederile internaţionale, inclusiv cele europene din această materie. Motivul pentru care aceste sisteme diferite sunt acceptare la nivelul Uniunii Europene este determinat de faptul că anumite categorii, printre care cele mai reprezentative sunt magistraţii, militarii şi poliţiştii, au restrânsă exercitarea anumitor drepturi fundamentale, astfel încât se impune asigurarea unei compensaţii echitabile.

Astfel, reglementarea specială nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu prevăzut de art. 16 din Constituţie şi art. 2 lit. d din proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice, în acest sens fiind, aşa cum am arătat anterior, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicabilitatea acestui principiu.

De asemenea, regimul juridic diferenţiat al pensiilor nu contravine nici principiului unicităţii reglementat în art. 2 lit. a al aceluiaşi proiect de act normativ, întrucât unicitatea, în opinia noastră, nu presupune o reglementare unitară care să-i includă pe toţi asiguraţii, fără deosebire de importanţa socială a activităţii desfăşurată de aceştia, de incompatibilităţile şi interdicţiile la care sunt supuşi, de riscurile şi solicitarea neuropsihică, de cuantumul contribuţiei de asigurări sociale pe care o plătesc lunar sau de privaţiunile la care sunt supuşi în timpul sau pe durata exercitării funcţiei.

Apreciem că principiul unicităţii trebuie interpretat în sensul aplicării sistemului public de pensii pe întreg teritoriul ţării, a unităţii administrării fondurilor obţinute de către o singură instituţie şi nu în ultimul rând a dreptului de a avea o singură pensie.

În ceea ce priveşte principiul solidarităţii sociale, consacrat în art. 2 lit. f al proiectului de Lege şi care presupune ca anumite persoane fizice (asiguraţi) ce sunt ameninţate de aceleaşi riscuri, să plătească sume de bani în scopul constituirii unui fond comun – fondul de risc este de menţionat că nu toate persoanele încadrate în muncă sunt ameninţate de aceleaşi riscuri, atât din punct de vedere al cantităţii lor, dar mai ales al efectelor pe care le au asupra celor asiguraţi. Astfel spus, nu toate categoriile de asiguraţi sunt solicitate de profesia pe care o desfăşoară în aceeaşi măsură şi nu au aceleaşi riscuri ca un magistrat.

Prin urmare, argumentele anterior dezvoltare conduc la necesitatea menţinerii pensiei de serviciu, motiv pentru care considerăm că trebuie avute în vedere atunci când se elaborează legea pensiilor.

2. Conform articolului 173 lit. d) din proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice, printre categoriile de pensii stabilite prin legi speciale urmează să devină pensii în înţelesul acestei legi şi pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Personalul auxiliar de specialitate care funcţionează în cadrul compartimentelor auxiliare ale instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea şi este format din grefier, grefier statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.

Munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecători şi procurori, competenţa acestei categorii de personal şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce le revin jucând un rol important în buna desfăşurare a întregii activităţi a instanţelor şi parchetelor.

Instituirea pensiei de serviciu pentru grefieri (odată cu pensia de serviciu pentru magistraţi) a apărut ca o necesitate izvorâtă din statutul profesional al acestora, care impune anumite interdicţii relative, de exemplu la: exercitarea directă sau prin persoane interpuse a activităţilor de comerţ; participarea la administrarea ori la conducerea unor societăţi comerciale sau civile; îndeplinirea calităţii de expert sau de arbitru desemnat de părţi într-un proces; îndeplinirea oricărei alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice în învăţământul superior.

De aceea, pentru această categorie profesională, singura şansă de existenţă în timpul activităţii este salariul, iar la retragerea din activitate, pensia, fără posibilitatea acumulării unor rezerve materiale pentru perioada ulterioară pensionării.

Conform prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80 % din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

În consecinţă, considerăm că se impune, pentru motivele arătate, menţinerea în condiţiile actuale şi a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate care funcţionează în cadrul compartimentelor auxiliare ale instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea.

3. În articolul 54 din proiectul de Lege este reglementat dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale, inclusiv pentru cadrele militare şi funcţionarii cu statul special, care au un stagiu minim de cotizare în specialitate, fără a legiuitorul să-i prevadă şi pe magistraţi.

În consecinţă, propunem modificarea dispoziţiilor în sensul introducerii şi categoriei magistraţilor, recunoscându-se astfel şi pentru judecători şi procurori stagiul minim de cotizare în specialitate.

Articolul 62 stabileşte condiţiile ce trebuie îndeplinite de către asigurat pentru a beneficia de pensia anticipată.

Astfel, în lumina dispoziţiilor legale, se cuvine pensie anticipată cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei de pensionare – 65 de ani, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul de cotizare prevăzut de lege, care este de 35 de ani. Făcând un singur calcul aritmetic se poate observa că magistraţii nu ar ajunge să beneficieze de această categorie de pensie, întrucât, pentru a putea ieşi la pensie la vârsta de 60 de ani, ar trebui să plătească asigurări sociale pentru o perioadă de cel puţin 43 de ani, ceea ce ar impune să desfăşoare activităţi remunerate încă de la vârsta de 17 ani.

Stire preluata de pe site-ul Juridice.ro